Page 9 - Katalog Stadtbad 1121

Capul pletos al unei hidre scoate afară, din botul cu dinți albi, o
limbă neagră, pe care freamătă inimi albe. Margareta Udrescu nu
se teme de monștri. În București stă în pat, desenează și pictează
pe cartonașe, foi DIN A 4 și coli mari de hârtie.
Zugrăvește în ele povești, unele proprii, altele auzite de la prieteni,
care sunt înspăimântați de îndrăzneala ei și sunt uimiți de culorile
curcubeielor sale strălucitoare. Este tânără și se vede înconjurată
de o lume senină, cu pești zburători, zeppeline, bărci cu pânze și
fluturi. Pe cadranul unui ceasornic orarul indică undeva între
13 și 1 bucla dublă a infinitului.

Trăiește în sud-estul Europei, într-o țară care învață încet-încet
libertatea îndrăznelii după mulți ani de opresiune și intimidare.
În îndepărtatul oraș Aachen din nord-vestul Europei președintele
României este omagiat, după cum i-a povestit Radu Dobre-Sima,
pentru prietenia față de Europa.
Ea a desenat cu entuziasm gingașele mâini ale femeilor din
România și din Europașți inimile țării sale, care se împreunează cu
cele din celelalte țări ale continentului. Și când prietenul ei
l-a evocat pe Carol cel Mare, care a locuit cu mult timp în Aachen,
și-a imaginat regele încoronat ca pe o figură băiețoasă, de care nu
ar trebui să se teamă nimeni.

Ar fi fost păcat să nu fie expuse în Aachen aceste desene la
momentul decernării Premiului Carol cel Mare.

9